Ameţitoare, albă stalactităcare susţine bolta unui gândcu trupul ei de raze, spumegând,cu gura tragică şi răzvrătită;profil de-argint, ca marea-ntr-un intrând,de unde praguri tot mai sus invităspre-o altă lume, furtunos ivitădin maluri şi azururi, rând pe rând;orgolioasă de singurătate,tiranică, născută în delir,rivală-n străluciri cu orhideea;aşa mai bântuie cu voluptatepunând pe fruntea mea stigmat şi miramanta fără … Continue reading Amanta – Ștefan Augustin Doinaș
S-aude al vântului șuier,Cum suflă din gură flămând – Ai crede că-ți tânguie-n fluier,Din lujer de soc prea plăpând...Vuiește pe măguri și-adastă(mă-nfrigur de teamă și tac)Nomadul îmi urlă pe creastăDe munte cu alura de dac.Pogoară prin văi și hârtoape,Și-n cor de pricesne divin,Răscoală străfunduri de apeȘi ierburi de verde-marin.Mult iureș. În țarcul din vale,Ciopoare de vite … Continue reading Rut – Rodica Râpeanu
Mă prăfuise timpul, dormind peste hârtii...Se întindea noianul de unde nu mai vii;O umbră, în odaie, pe umeri m-apăsa -Vedeam ce nu se vede, vorbea ce nu era.- Poţi să te culci, e ora şi noaptea-ntârziată, Vei scrie, altă dată, orice, şi tot nimic.O umbră eşti acuma şi pot să te ridic, Lăsând odaia goală şi lampa … Continue reading Umbra – George Bacovia
George Bacovia (născut George Andone Vasiliu) n. 4/16 septembrie 1881, Bacău, România – d. 22 mai 1957, București, Republica Populară Română) a fost un scriitor român format la școala simbolismului literar francez. Este autorul unor volume de versuri și proză scrise în baza unei tehnici unice în literatura română, cu vădite influențe din marii lirici … Continue reading George Bacovia
Vasile Voiculescu (pseudonim literar: V. Voiculescu, n. 27 noiembrie 1884, Pârscov, România – d. 26 aprilie 1963, București, Republica Populară Română) a fost un scriitor și medic român. În domeniul literar s-a distins în principal ca poet și prozator (a fost și dramaturg). Date biografice Vasile Voiculescu s-a născut în comuna Pârscov, județul Buzău, ca … Continue reading Vasile Voiculescu
aveam un lac al nostru pe care pluteam sub forma unor lebede transparentespărgeam luna cu inima iar undele ni se roteau în jur asemeni unui patefoncu muzică franţuzească la care ascultăm Edit Piaf„Je ne regrette rien!”
Albaştri munţi de Absolut...Acolo bănuiesc fermentulÎnvăluit în transcendentulServind Misterului drept scut.Erupţie în lanţ, de sondeŞi clocot de furnal astral,Spontan potop atemporal,Dinspre amonte spre avalŞi din aval către amonte –Căci Spiritul nu ţine cont de Adversităţi de vertical.Transcendentalul --- suveran !A încerca să tragi cu ochiulSă spionezi divinul planÎnseamnă să te joci cu foculPeste oceane de metan:Doar … Continue reading Albaștri munți – Ion Scriba
Vrei să te smulgi din mine? Smulgându-mi ochii poate...Şi nici atunci... De-a pururi stai dincolo de ei, În tot ce este-n mine duh de eternitate, În însăşi nemurirea în care-am să mă-nchei.Ce-mi pasă că iubirea, că luna, are faze, Când creşte şi când scade până la-ntunecime;Oceanul meu de patimi, robit de-a tale raze, Tălăzuind, lunatic, se umflă spre-nălţime:Ce mândră … Continue reading Sonet CCXIII – Vasile Voiculescu
Și când neputincios voi fi,Să nu v-apropiați cu silă,Mai bine-ar fi de-ați ocoliPlăpânda mea umbră umilă.Eu voi plăti-un necunoscut,Ca pe ascuns, în toiul nopții,Să mă transporte neștiutȘi să mă lase-n voia sorții.M-oi cățăra, târâș-grăpiș,În loc ascuns de ochi și gând,Pe lâng-un tainic zmeuriș,Unde-s doar urșii mormăind.De voi mai prinde, poate, zileC-un ochi enorm deschis spre … Continue reading Atunci când – Steluța Crăciun
De-aicea, de pe patul de spital,Pe care mă găsesc de vreme lungă,Consider că e-un gest profund moral Cuvântul meu la voi să mai ajungă.Mă monitorizează paznici minimi Din maxima profesorului grijă,În jurul obositei mele inimi Să nu mă mai ajungă nicio schijă.Aud o ambulanţă revenind Cu cine ştie ce bolnav aicea,Alarma mi se pare un colind Cu care se tratează … Continue reading De la un cardiac, cordial – Adrian Păunescu
Ne ducem toţi, câte puţin, mereuCătre-un liman de tihnă şi-mpăcare.Poate curând va trebui şi euBulendrele să-mi strâng pentru plecare.O, dragi mesteceni, gingaşi şi subţiri!Şi tu pământ! Şi voi câmpii şi marea!În preajma sorocitei adormiri,Eu unul nu-mi pot stăpâni-ntristarea.Pe lumea asta am iubit nespusTot ce în trupuri sufletul adie.Spun: Pace vouă, sălcii ce-n apusVă oglindiţi în … Continue reading Ne ducem toți, câte puțin, mereu – Serghei Esenin
Serghei Alexandrovici Esenin, (în rusă Сергей Александрович Есенин; n. 4 octombrie 1895, Konstantinovo, uezdul Reazan, Imperiul Rus – d. 28 decembrie 1925, Angleterre Hotel, Leningrad, Imperiul Rus) a fost un poet liric rus celebru. Biografie Tinerețea Născut într-o familie de țărani din satul Constantinovo (astăzi Esinino), regiunea Riazan din Rusia, Serghei Esenin a fost abandonat … Continue reading Serghei Esenin
Testament Literar 
You must be logged in to post a comment.