Albaştri munţi de Absolut…
Acolo bănuiesc fermentul
Învăluit în transcendentul
Servind Misterului drept scut.

Erupţie în lanţ, de sonde
Şi clocot de furnal astral,
Spontan potop atemporal,
Dinspre amonte spre aval
Şi din aval către amonte –

Căci Spiritul nu ţine cont de 
Adversităţi de vertical.

Transcendentalul — suveran !

A încerca să tragi cu ochiul
Să spionezi divinul plan
Înseamnă să te joci cu focul
Peste oceane de metan:

Doar geniile au norocul
Să-ntrezărească mistic, jocul
Eternităţii, simultan,

Şi ele pot doar, reuşi
Să nu li se albească părul,
Când au prilejul de-a privi
Mult prea de-aproape, Adevărul.

Vede Poetul-Demiurg
Cum infinite ipostaze
Gândire, diamante, raze
Una din altele decurg

Şi-ntr-un incogitabil stol
Dau Infinitului ocol
În jurul unui straniu gol

Ce le absoarbe ca plancton
În infinitul ciclotron,
În zdrobitorul malaxor,
În Nevermore.

Din infinită depărtare
Sau la esenţe comprimat
Întregul Univers apare
Inexistent, cu-adevărat.

C-un coeficient destul
De mic sau mare, lângă-o mie
Nucleul pare galaxie
Iar Universul pare nul.

Din nesfârşita odisee
Cu Absolutul ca temei,
Rămâne numai o idee,
Ce se roteşte-n jurul ei.

Ori eu în El, ca în coşmare,
Ori El, un punct în mintea mea
E Universul ori prea mare,
Ori prea mic spre-al putea vedea.
……………………………………

Mai este mult de rătăcit…
Şi tot mai mult până departe,
Mereu suntem la jumătate
Oriunde-am fi în Infinit.

Clocim în jurul unui astru
Răzleţ ovul al panspermiei,
Pe un cristal de frig albastru,
Din uraganul galaxiei.

Dar orice-aş face, orice-aş zice
Eu nu pretind că-s Mahomet
Nici Schopenhauer şi nici Nietzsche
Şi nici Iisus din Nazaret

Şi totuşi, sufletu-mi dezleg
Printre Geneze şi dezastre
Pentru acei ce nu-nţeleg
Zădărnicia dintre astre.

Plutind pe-un gol de întuneric,
Mai dur decât un diamant,
Tot Universul e-un himeric
Joc de-artificii în Neant.

Un Solitar Totalitar
Îşi caută desăvârşirea,
Printr-un zadarnic avatar —
Cum i-aş putea citi Gândirea?

Dar port atavice temeri
Ca de-o prăpastie căscată —
AICI, e parcă … NICĂIERI …
ACUM, e parcă… NICIODATĂ !