Ora năruită-n văzduhuri. Ora lăsând o urmă arsă pe cadrane, peste nisipul umbrei mele stinsă, ca luna peste caravane. Ora sfâşiată de stele-n cădere, ora goală de culori, ciutură spartă, turn ameţit de ploi, rostogolire de lespezi, pădure moartă! Când te întorci, ora se cuibăreşte în ceasornicul de lemn, ca-ntr-o casă de ţară, lumina se … Continue reading Ora fără tine – Gheorghe Tomozei