Atunci când pătimirea-n lume s-a ivit, grădina sufletului s-a părăginit şi bucuria cântecelor a pierit, s-a veștejit. Că viața e neagră, dar moartea mai neagră! Stăpân vremelnic ăstei vetre primitoare cât are-mbelşugare, în crama adăpostitoare cu vinul auriu şi alăuta mea alăturea mă țiu! La locul lui e zbârnâitul strunei când golești … Continue reading Cântec pământului, bând și tânguind pentru jalea țărânei – Li Tai-pe
Tag: canta
Cântec – George Coșbuc
A venit un lup din crâng Şi-alerga prin sat să fure Şi să ducă în pădure Pe copiii care plâng. Şi-a venit la noi la poartă Şi-am ieșit eu c-o nuia: „Lup flămând cu trei cojoace, Hai, la maica să te joace!” Eu chemam pe lup încoace, El fugea-ncotro vedea. Ieri pe drum, un … Continue reading Cântec – George Coșbuc
Cântec IV – De va veni la tine vântul – Octavian Goga
De va veni la tine vântul, Purtând povestea mea amară, Jelitul lui să nu te-nfrângă, Mustrarea lui să nu te doară. Nu-i vina ta... Așa e scrisă Nemilostiva lege-a firii; Sărutul otrăvit al brumii Omoară toamna trandafirii... Și cine s-ar opri să plângă O frunză veștedă-n cărare, Când codrii freamătă alături Și râd … Continue reading Cântec IV – De va veni la tine vântul – Octavian Goga
Cânt – Magda Isanos
Cânt ca privighetorile oarbe. Nu știu, eu sorb cântecul sau el mă soarbe. Atât de sus ne-nălțăm câteodată... Sufletu-mi arde de-o flacără înfricoșată. Ca rugul din care a vorbit Dumnezeu, Așa arde sufletul meu. Cred în zâne, în sfinți şi minuni; Prieteni, nu-mi împletiți cununi. Cântecul e-n mine ca-n voi tăcerea; Îi bănuiesc uneori puterea, … Continue reading Cânt – Magda Isanos
Cântec – Nichita Stănescu
E o întâmplare a fiinţei meleȘi atunci fericirea dinlăuntrul meuE mai puternică decât mine, decât oasele mele,Pe care mi le scrâşneşti într-o îmbrăţişare Mereu dureroasă, minunată mereu. Să stăm de vorbă, să vorbim, să spunem cuvinteLungi, sticloase, ca nişte dălţi ce despartFluviul rece în delta fierbinte,Ziua de noapte, bazaltul de bazalt. Du-mă, fericire, în sus, şi … Continue reading Cântec – Nichita Stănescu
Cântec șoptit – Zaharia Stancu
Odată am ucis o vrabieAm tras cu praştia-n ea şi am lovit-oPe urmă o ziŞi-o noapte întreagăAm tot plâns-o şi am tot jelit-oNu m-a bătut mama, nu m-a certatÎn mână ţineam o bucată de pâineDegeaba mi-a spusDegeaba mai plângiCe-ai omorât omorât rămâneMai târziu am crescut flăcăiandruŞi m-am îndrăgostit nebuneşte de-o fatăDar nu ştiu de ceÎntr-o … Continue reading Cântec șoptit – Zaharia Stancu