Femei albastre aparţin mării, precum lunaDansează prin vârste suav, una câte unaSe închid în lumină, se împodobesc cu ploaieGuri blestemate strigă: ,,uite, nebuna...!” Sapă fântâni în oameni-destin care le taieCu voluptate, adânc, fiecare vânătaieNu există înviere, fără răstignireUn înger albastru intră când vrea, în odaie Aşa, într-o doară, aiurea, într-o plutireFemeile albastre devin una şi … Continue reading Femei albastre – Clara Mărgineanu
Albaştri munţi de Absolut...Acolo bănuiesc fermentulÎnvăluit în transcendentulServind Misterului drept scut.Erupţie în lanţ, de sondeŞi clocot de furnal astral,Spontan potop atemporal,Dinspre amonte spre avalŞi din aval către amonte –Căci Spiritul nu ţine cont de Adversităţi de vertical.Transcendentalul --- suveran !A încerca să tragi cu ochiulSă spionezi divinul planÎnseamnă să te joci cu foculPeste oceane de metan:Doar … Continue reading Albaștri munți – Ion Scriba
Testament Literar 