Ne ducem toţi, câte puţin, mereuCătre-un liman de tihnă şi-mpăcare.Poate curând va trebui şi euBulendrele să-mi strâng pentru plecare.O, dragi mesteceni, gingaşi şi subţiri!Şi tu pământ! Şi voi câmpii şi marea!În preajma sorocitei adormiri,Eu unul nu-mi pot stăpâni-ntristarea.Pe lumea asta am iubit nespusTot ce în trupuri sufletul adie.Spun: Pace vouă, sălcii ce-n apusVă oglindiţi în … Continue reading Ne ducem toți, câte puțin, mereu – Serghei Esenin