Ce singuri mi-s paşii, tăceri îi îngroapă'N asfaltul smolit, ca-ntr-un iad părăsit,Păcatele-s frunze de toamnă şi-n groapăNu-s draci să îmi spună măcar ''bun venit''.Nici moartea nu vrea să-mi întindă o mânăS-a-nchis sub o lespede şi mi-a strigat:- Eu nu pot să-ţi fiu, Poezie, stăpână,Cuvântul nu-mi este, nici sclav, nici argat.Iar viaţa mă-mpinge din spate nebună(Eu … Continue reading Viața ca o năpastă – Violetta Petre