Colind – Ion Sorescu


E-atâta hărmălaie-n sat,Lătrat de câini, copii ţipând,În noaptea ce s-a-nseilatCum moare lampa, stinsă blând.Se-aud prin margini de cătuneColinde frânte-n cuib de vânt,Ca nişte fulgi în rugăciune,Ce leagă cerul de pamânt.De-a valma, fete şi băieţi,Din poartă-n poartă, colindând,Se pierd, cântând printre nămeţi.Vezi doar căciulile plutind.Târziu de tot, rămas stingher,Abia răzbind printre troiene,Un trup plăpând, muşcat de … Continue reading Colind – Ion Sorescu

Advertisement

Decembre – George Bacovia


Te uită cum ninge decembre...Spre geamuri, iubito, priveşte -Mai spune s-aducă jăratecŞi focul s-aud cum trosneşte.Şi mână fotoliul spre sobă,La horn să ascult vijelia,Sau zilele mele - totuna -Aş vrea să le-nvăţ simfonia.Mai spune s-aducă şi ceaiul,Şi vino şi tu mai aproape, -Citeşte-mi ceva de la poluri,Şi ningă... zăpada ne-ngroape.Ce cald e aicea la tine,Şi … Continue reading Decembre – George Bacovia

Confesiunea unei clipe – Felicia Stamatin


Timpului care mă ține prizonieră-n fortul humiiI-am furat un ceas din marea visterie de comori,Noaptea-n vis mă urmărește sub uimirea pală-a luniiSă-mi plătească cu dobândă ce-am furat de-atâtea ori.Doar eu știu cum se transformă ceasul ăsta,-n veșnicie,Cum secundele cer vamă efemerului din lut, Cum minutele dau formă unui vers în poezieUnde timpul se destramă, unde-am fost … Continue reading Confesiunea unei clipe – Felicia Stamatin

Pe-ntâia zăpadă pășesc în neștire – Serghei Esenin


Pe-ntâia zăpadă păşesc în neştire, Cu agere doruri şi-avânturi duium.Şi seara albastră cu steaua subţire, Încet luminează hoinarul meu drum.Lumina sau umbra a prins să se cearnă?Prin crânguri cocoşii sau vântul dă glas?Nu ştiu, pretutindeni pe câmpuri e iarnă, Sau stoluri de lebede mute-n popas?Tu albă minune, tu limpede seară!Fierbinţi mi-s obrajii de gerul din crâng.Răchitele zvelte … Continue reading Pe-ntâia zăpadă pășesc în neștire – Serghei Esenin

Poezie întreruptă – Mioara Anastasiu


Va fi cândva un ultim vers,O poezie întreruptă,– O viață, ca o creangă frântă – Într-un sfâșietor demers.O amintire de neșters,Șoaptă pe buza mea răsfrântă,Va fi cândva un ultim vers,O poezie întreruptă.La ani lumină-n UniversDe toată dragostea înfrântăVoi fi numai un nume ștersDin Sfânta Carte-a Vieții strâmtă…Va fi cândva un ultim vers.