Pe-ntâia zăpadă păşesc în neştire, Cu agere doruri şi-avânturi duium.Şi seara albastră cu steaua subţire, Încet luminează hoinarul meu drum.Lumina sau umbra a prins să se cearnă?Prin crânguri cocoşii sau vântul dă glas?Nu ştiu, pretutindeni pe câmpuri e iarnă, Sau stoluri de lebede mute-n popas?Tu albă minune, tu limpede seară!Fierbinţi mi-s obrajii de gerul din crâng.Răchitele zvelte … Continue reading Pe-ntâia zăpadă pășesc în neștire – Serghei Esenin