Și când neputincios voi fi,
Să nu v-apropiați cu silă,
Mai bine-ar fi de-ați ocoli
Plăpânda mea umbră umilă.

Eu voi plăti-un necunoscut,
Ca pe ascuns, în toiul nopții,
Să mă transporte neștiut
Și să mă lase-n voia sorții.

M-oi cățăra, târâș-grăpiș,
În loc ascuns de ochi și gând,
Pe lâng-un tainic zmeuriș,
Unde-s doar urșii mormăind.

De voi mai prinde, poate, zile
C-un ochi enorm deschis spre mine,
Clipind cu zbor agil de-acvile
Nalt prădătoare-n zări senine,

Mi-oi face-un adăpost precar
Din crengi, din frunze și din bețe.
Scăpat de-amestecul gregar,
M-oi îngrădi între ostrețe,

Nu voi mai ține cont de timpul
Până la clipa de atunci
Și voi deduce anotimpul
Doar numărând umbre pe stânci.

Va mirosi a cimbrișor,
Vor înflori lumânărele
Și, mântuit de orice dor,
Mă voi întinde printre ele.