Acum – e bine. Iar suntem străini.Nimic din mine nu-i al tău. Nimica.Tăceri, şi-atât, trecând prin brazi şi pini,S-au dus de mult nesomnu-n doi, şi frica. Şi, ca-nainte de-a ne fi știut,Redevenim persoane singulare.Avem un cer şi-o noapte fiecare,Acum e bine – nopțile-au tăcut. De-atâtea ne-mpliniri suntem prea plini,Nici așteptarea n-o mai știm, nici frica.Suntem … Continue reading Acum – Mihu Dragomir