Amintirea – Vasile Voiculescu


Cum s-a trecut, plăpândă, amintirea Iubirii noastre, tocmai ca o floare Ce-ntr-un pahar îşi plânge strălucirea Uitată-n colţul mesei, unde moare. Nu-i nimeni în odaia tânjitoare. Oglinda-n podini şi-a holbat privirea. Perdele lungi țin calea către soare... Păianjenii şi-au întrerupt urzirea. Privindu-se în cupă ofilite, Din miezul veşted foile mâhnite Se rup, treptat, cu-o mută … Continue reading Amintirea – Vasile Voiculescu

Advertisement

Sonet CCXIII – Vasile Voiculescu


Vrei să te smulgi din mine? Smulgându-mi ochii poate...Şi nici atunci... De-a pururi stai dincolo de ei, În tot ce este-n mine duh de eternitate, În însăşi nemurirea în care-am să mă-nchei.Ce-mi pasă că iubirea, că luna, are faze, Când creşte şi când scade până la-ntunecime;Oceanul meu de patimi, robit de-a tale raze, Tălăzuind, lunatic, se umflă spre-nălţime:Ce mândră … Continue reading Sonet CCXIII – Vasile Voiculescu

Bătea la poarta cerului o rază – Vasile Voiculescu


Bătea la poarta Cerului o rază,Bătea sfios şi-ncet, ca o străină…Târziu, un înger a deschis să vazăŞi-a stat uimit – de palida lumină.Era o biată rază scăpăratăDintr-un adânc de minte omenească,Ce străbătuse Calea-nfricoşatăDe la pământ la graniţa cerească.Părea atât de tristă şi umilă,Dar totuşi credincioasă şi curată,Că îngerul a tresărit de milăŞi-a prins-o blând de … Continue reading Bătea la poarta cerului o rază – Vasile Voiculescu