De aș avea hainele împodobite ale cerului Cusute cu rază de soare şi de argint, Albastrele, ștersele şi negrele haine Ale nopții, ale luminii şi ale penumbrei, Aș întinde hainele sub picioarele tale; Dar eu, săracul de mine, n-am decât vise… Mi-am întins visele sub picioarele tale. Calcă ușor, căci pășești peste visele mele.
Bătea la poarta Cerului o rază,Bătea sfios şi-ncet, ca o străină…Târziu, un înger a deschis să vazăŞi-a stat uimit – de palida lumină.Era o biată rază scăpăratăDintr-un adânc de minte omenească,Ce străbătuse Calea-nfricoşatăDe la pământ la graniţa cerească.Părea atât de tristă şi umilă,Dar totuşi credincioasă şi curată,Că îngerul a tresărit de milăŞi-a prins-o blând de … Continue reading Bătea la poarta cerului o rază – Vasile Voiculescu
Testament Literar 