Mai departe, mai aproape de centrulspaţiului,inima mea se consumă.Capul meu, ca o flacără de lumânare,mereu îşi perde ochii fierbinţiarzând mâinile tale nevăzute.El îşi hrăneşte luminadin seninul trunchipe pământ şi pe mare.Minunată pradă şi sprijinal foamei – pământul – Minunat prilej de sete – marea.Flacără înceată, pierzându-şi ochiimereu fierbinţi, –arzându-ţi mâinile.