Un prinţ din Levant, îndrăgind vânătoarea,Prin inimă neagră de codru trecea,Croindu-şi cu greu, prin hăţişuri, cărarea,Cânta dintr-un flaut de os şi zicea:- Veniţi să vânăm în păduri nepătrunseMistreţul cu colţi de argint, fioros,Ce zilnic îşi schimbă, în scorburi ascunse,Copita, şi blana, şi ochiul sticlos...- Stăpâne, ziceau servitorii cu goarne, Mistreţul acela nu vine pe-aici.Mai bine s-abatem … Continue reading Mistrețul cu colți de argint – Ștefan Augustin Doinaș
Eram doi muguri răsfățați de soareîntr-o livadă de cireși în floare.Am vrut să-ți fiu, tu n-ai știut să-mi fii, ne-au biciuit inchizitori târzii,bătând mătanii până la pământspre Zeul lor suprem, aşa-zis sfânt.N-au înţeles, nu le-a păsat că eucredeam în tine și-ntr-un Dumnezeublând, iubitor de oameni și frumos,dar cu făţărnicia nemilos.Ne-au blestemat și ne-au numit atei,căci nu … Continue reading Eram doi muguri – Tatiana Dragotă
Bătea la poarta Cerului o rază,Bătea sfios şi-ncet, ca o străină…Târziu, un înger a deschis să vazăŞi-a stat uimit – de palida lumină.Era o biată rază scăpăratăDintr-un adânc de minte omenească,Ce străbătuse Calea-nfricoşatăDe la pământ la graniţa cerească.Părea atât de tristă şi umilă,Dar totuşi credincioasă şi curată,Că îngerul a tresărit de milăŞi-a prins-o blând de … Continue reading Bătea la poarta cerului o rază – Vasile Voiculescu
Niciodatăpădurea n-a țipatatât de tare,de plăcerea sfârșitului de toamnă!Niciodatăsoarele n-a arsatât de blând,precum o candelă agățată la icoana cerului!Niciodatănu m-am simţit mai înflorit,gătit ca un mire,așteptând, fremătând, iarna!
Enigmatici şi cuminţi,Terminându-şi rostul lor,Lângă noi se sting şi mor,Dragii noştri, dragi părinţi.Cheamă-i, Doamne, înapoi,Că şi-aşa au dus-o prostŞi fă-i tineri cum au fost,Fă-i mai tineri decât noi.Pentru cei ce ne-au făcut,Dă un ordin, dă ceva,Să-i mai poţi întârzia,Să o ia de la-nceput.Au plătit cu viaţa lorAle fiilor erori,Doamne, fă-i nemuritoriPe părinţii care mor.Ia priviţi-i … Continue reading Rugă pentru părinți – Adrian Păunescu
Am să m-așez pe mâna ta, Iubite,Ce poartă în adânc frunză de nuc,Mirosuri calde și săruturi sfinte:Răscoală-n sânge fi-va-mi! Am să duc,Acolo unde naște depărtareaȘi-acolo unde trupul meu e-al tău,De toamnă mângâiată, sarutarea:Pe mâna ta am să mă culc și eu...Asemeni scuturatelor în horăde vânt, ca frunze galbene să fiu,Când voi pleca și cand fi-va-mi … Continue reading Septembrie, scrisoarea ce ți-o scriu – Shanti Nilaya
Atât de fragedă, te-asemeniCu floarea albă de cireş,Şi ca un înger dintre oameniÎn calea vieţii mele ieşi.Abia atingi covorul moale,Mătasa sună sub picior,Şi de la creştet până-n poalePluteşti ca visul de uşor.Din încreţirea lungii rochiiRăsai ca marmura în loc -S-atârnă sufletu-mi de ochiiCei plini de lacrimi şi noroc.O, vis ferice de iubire,Mireasă blândă din poveşti,Nu … Continue reading Atât de fragedă – Mihail Eminescu
Testament Literar 