E-atâta hărmălaie-n sat,Lătrat de câini, copii ţipând,În noaptea ce s-a-nseilatCum moare lampa, stinsă blând.Se-aud prin margini de cătuneColinde frânte-n cuib de vânt,Ca nişte fulgi în rugăciune,Ce leagă cerul de pamânt.De-a valma, fete şi băieţi,Din poartă-n poartă, colindând,Se pierd, cântând printre nămeţi.Vezi doar căciulile plutind.Târziu de tot, rămas stingher,Abia răzbind printre troiene,Un trup plăpând, muşcat de … Continue reading Colind – Ion Sorescu