Tu sigur nu eşti trist, maestre.Doar noi, că am rămas săraci.Şi prin a ochilor ferestre,Mai lăcrimăm, ce poţi să faci?Tot timpu-ai mirosit a om.Şi de pe scândura-n lumină,Erai cu fructe plin. Un pom,Ce n-are gard la rădăcină.Cu reverenţă, te salut.Mai lasă-mă să plâng puţinPe scena ce ţi-a fost destin.Drum bun. Cortina a căzut.