Am stat o clipă-n loc s-ascult:
Ce freamăt lung s-aude?…
Doar vântul apa scutura
Din ramurile ude.

Şi pașii mei foșneau ușor
Pe frunzele cărării,
Mergeam în noapte tremurând
De chinul așteptării.

La stânga codru-ntunecat,
Grădina-n mâna dreaptă
Şi-n fund o casă între plopi…
Iubita-n prag m-așteaptă.

Așa, țin minte ca acum,
Când ne chemam în șoapte.
Prelung, departe a țipat
O pasăre în noapte.

Mi se părea când ascultam
Copacii mari din față
Că dușmani răi şi nevăzuți
Vor să mi-o ia din braţă,

Şi-atunci bolnav o sărutam
Pe ochii mari, pe tâmple,
Şi-n taină parcă așteptam
Un rău să mi se-ntâmple…

În zori de zi ne-am despărțit.
Cântau în sat cocoșii,
Iar norii de la răsărit
Pluteau în flăcări roșii.

Ş-acum sunt singur… şi-i târziu…
Iubita mi-e departe.
Mă arde-n suflet dorul viu,
Şi zilele mi-s moarte.