Codicele de la Ieud, sau Zbornicul de la Ieud este denumirea sub care este cunoscut un important manuscris (Codice), găsit în anul 1921 de preotul Arthur Artemiu Anderco (1882–1932, delegat la Marea Adunare națională de la Alba-Iulia) în podul bisericii din deal de la Ieud, care are înscris pe prima pagină numărul 6900, pe care unii cercetători au interpretat-o ca fiind anul 1391-1392. El cuprinde Legenda Duminecii și două omilii legate de Joia și Duminica Paștilor și este păstrat de Biblioteca Academiei Române.
În ceea ce privește datarea, academicianul Alexandru Surdu arată că:
„Cel mai simplu indiciu pentru datarea unei scrieri este acela de a vedea dacă nu cumva a făcut-o chiar cel care a scris-o. Or, în Legenda Duminicii apar două date: 6900 (1391-1392) și 6000 (491-492), scrise cu litere chirilice pentru cifre.”
Dacă într-adevăr ar data de la 1392, ar fi cel mai vechi text scris în limba română, cu litere chirilice. Există însă ipoteze contradictorii în privința datării acestui document, unii cercetători plasându-l cu două secole mai târziu.
Astfel, Ioan Bianu l-a datat în anii 1560-1580, informație preluată și de „Istoria Literaturii Române” editată de către Academia Română. Alexandru Rosetti și Petre P. Panaitescu, prudenți și preciși, l-au atribuit, corect, secolului al XVII-lea. Apoi, Mirela Teodorescu și Ion Gheție au scos prima carte dedicată acestui Codice, intitulată „Manuscrisul de la Ieud” (Editura Academiei RSR, București, 1977). Ei au datat hârtia pe care a fost scris documentul, ca fiind produsă în anii 1621–1626, la moara poloneză de la Mniszek. Alții, precum Aurel Socolan, au extins datarea hârtiei în intervalul maxim 1610-1640.
Sursa Wikipedia.
Testament Literar 