E vremea când pe lujer, în seara ce se stinge,
Vibrează-asemeni unei cădelniți orice floare;
Acum, parfum și sunet de-a valma-ncep să zboare,
Vals trist și moleșeală ce farmecă și-nfrânge!

Vibrează-asemeni unei cădelniți orice floare;
Vioara ca un suflet pe care-l chinui, plânge;
Vals trist și moleșeală ce farmecă și-nfrânge!
Frumos și grav e cerul ca bolta din altare.

Vioara ca un suflet pe care-l chinui, plânge,
Un suflet blând pe care nimicnicia-l doare!
Frumos și grav e cerul ca bolta din altare,
Și soarele în zare s-a înecat în sânge…

Un suflet blând pe care nimicnicia-l doare,
Vestigii luminoase din vremi trecute strânge!
Și soarele în zare s-a înecat în sânge…
În mine amintirea-ți e-o lacră cu odoare!