Cânt – Magda Isanos



Cânt ca privighetorile oarbe.
Nu știu, eu sorb cântecul sau el mă soarbe.
Atât de sus ne-nălțăm câteodată…
Sufletu-mi arde de-o flacără înfricoșată.

Ca rugul din care a vorbit Dumnezeu,
Așa arde sufletul meu.
Cred în zâne, în sfinți şi minuni;
Prieteni, nu-mi împletiți cununi.

Cântecul e-n mine ca-n voi tăcerea;
Îi bănuiesc uneori puterea,
Însă nu știu nimic şi mă-nchin smerit
Îngerului lângă mine ivit.

Fă-mă să cânt despre oameni şi suferinţi,
Șoptesc cu buzele reci, fierbinți,
Despre săraci, despre copii şi foame…
Şi-n mijlocul cereștii mele spaime,

Întrezăresc cuvintele de foc,
Cu care-ar trebui să creez lumea, s-o pun la loc.
Apoi rămân singură. Nu știu nici eu
De ce mi-a vorbit din stufișul aprins Dumnezeu.

Advertisement

Leave a Reply

Please log in using one of these methods to post your comment:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.