Călugărul din vechiul schit,
De-același dor a-nnebunit
Şi dintre-ai lui prieteni buni
L-au dus la casa de nebuni.
 
L-am revăzut, l-am întrebat
Printre nebuni ce-a căutat,
Eu îl știam printre sihaștri,
El mi-a răspuns: „Doi ochi albaștri”.
 
Călugărul din vechiul schit,
De-același dor a şi murit,
Iar la mormânt, printre sihaștri,
Plângeau amar doi ochi albaștri.