Când eram mai tânăr și la trup curat,
Într-o noapte, floarea mea, eu te-am visat:
Înfloreai fără păcat într-un pom adevărat
Când eram mai tânăr și la trup curat.

Nu știam că ești femeie – eu, bărbat.
Lângă tine cu sfială m-am culcat.
Și dormind eu am visat, tu visând ai lăcrimat
Când eram mai tânăr și la trup curat.

E pierdută noaptea-aceea de acum!
Carnea noastră doar mai știe-al ei parfum.
Poamele ce-n pomi azi stau, gustul cărnii tale-l au
Și cad toate (mâine) putrede pe drum.

Fă-l să fie, Doamne Sfinte, numai om,
Pe cel care ne-a ispitit sub pom
Și când pomul flori va da, fă-i să-i cadă carnea grea
Cum va cade după cântec mâna mea!