Umbra – George Bacovia


Mă prăfuise timpul, dormind peste hârtii...Se întindea noianul de unde nu mai vii;O umbră, în odaie, pe umeri m-apăsa -Vedeam ce nu se vede, vorbea ce nu era.- Poţi să te culci, e ora şi noaptea-ntârziată, Vei scrie, altă dată, orice, şi tot nimic.O umbră eşti acuma şi pot să te ridic, Lăsând odaia goală şi lampa … Continue reading Umbra – George Bacovia