E o întâmplare a fiinţei meleȘi atunci fericirea dinlăuntrul meuE mai puternică decât mine, decât oasele mele,Pe care mi le scrâşneşti într-o îmbrăţişare Mereu dureroasă, minunată mereu. Să stăm de vorbă, să vorbim, să spunem cuvinteLungi, sticloase, ca nişte dălţi ce despartFluviul rece în delta fierbinte,Ziua de noapte, bazaltul de bazalt. Du-mă, fericire, în sus, şi … Continue reading Cântec – Nichita Stănescu