Cunosc vieți, de care m-aș lipsi Cu bucurie Și altele, în care absența unei clipe E cât o veșnicie. Din ultimele, sunt puține, Una ori două, poate. Cele dintâi, în schimb, Nu pot fi numărate.
Tag: poezie
Fata din străini – Friedrich von Schiller
Într-un cătun, pe la Florii, Venea în orice primăvară, Cu cele dintâi ciocârlii, O mândră, tainică fecioară. Ea nu era născută-n plai, Nu se știa de unde este, Şi urmele i le pierdeai La despărțire, făr' de veste. În sfânta ei apropiere Era atâta-nsufleţire, Dar o noblețe, o putere O-ndepărta de iscodire. Venea cu fructe … Continue reading Fata din străini – Friedrich von Schiller
Cântec – George Coșbuc
A venit un lup din crâng Şi-alerga prin sat să fure Şi să ducă în pădure Pe copiii care plâng. Şi-a venit la noi la poartă Şi-am ieșit eu c-o nuia: „Lup flămând cu trei cojoace, Hai, la maica să te joace!” Eu chemam pe lup încoace, El fugea-ncotro vedea. Ieri pe drum, un … Continue reading Cântec – George Coșbuc
Eu nu strivesc corola de minuni a lumii – Lucian Blaga
Eu nu strivesc corola de minuni a lumii şi nu ucid cu mintea tainele, ce le-ntâlnesc în calea mea în flori, în ochi, pe buze ori morminte. Lumina altora sugrumă vraja nepătrunsului ascuns în adâncimi de întuneric, dar eu, eu cu lumina mea sporesc a lumii taină - şi-ntocmai cum cu razele ei albe luna … Continue reading Eu nu strivesc corola de minuni a lumii – Lucian Blaga
Doamne, dacă-mi ești prieten – Spiridon Popescu
Doamne, dacă-mi eşti prieten, Cum te lauzi la toţi sfinţii, Dă-i în scris poruncă morţii Să-mi ia calul, nu părinţii. Doamne, dacă-mi eşti prieten, N-asculta de toţi zurliii, Dă-i în scris poruncă morţii Să-mi ia calul, nu copiii. Doamne, dacă-mi eşti prieten, Nu-mi mai otrăvi ursita, Dă-i în scris poruncă morţii Să-mi ia calul, nu … Continue reading Doamne, dacă-mi ești prieten – Spiridon Popescu
Cântec IV – De va veni la tine vântul – Octavian Goga
De va veni la tine vântul, Purtând povestea mea amară, Jelitul lui să nu te-nfrângă, Mustrarea lui să nu te doară. Nu-i vina ta... Așa e scrisă Nemilostiva lege-a firii; Sărutul otrăvit al brumii Omoară toamna trandafirii... Și cine s-ar opri să plângă O frunză veștedă-n cărare, Când codrii freamătă alături Și râd … Continue reading Cântec IV – De va veni la tine vântul – Octavian Goga
Amintire – George Topîrceanu
Am stat o clipă-n loc s-ascult: Ce freamăt lung s-aude?... Doar vântul apa scutura Din ramurile ude. Şi pașii mei foșneau ușor Pe frunzele cărării, Mergeam în noapte tremurând De chinul așteptării. La stânga codru-ntunecat, Grădina-n mâna dreaptă Şi-n fund o casă între plopi... Iubita-n prag m-așteaptă. Așa, țin minte ca acum, Când ne chemam … Continue reading Amintire – George Topîrceanu
Balada vieții trecătoare – Rabindranath Tagore
Un lung tren ne pare viața. Ne trezim în el mergând, Fără să ne dăm noi seama, Unde ne-am suit și când. Fericirile sunt halte, Unde stăm câte-un minut, Până bine ne dăm seama, Sună, pleacă, a trecut. Iar durerile sunt stații! Lungi, de nu se mai sfârșesc Și în ciuda noastră parcă, Tot mai multe se ivesc. Arzători de … Continue reading Balada vieții trecătoare – Rabindranath Tagore
Am învățat – Octavian Paler
Am învățat unele lucruri în viață pe care vi le împărtășesc și vouă!Am învățat că nu poți face pe cineva să te iubească.Tot ce poți face este să fii o persoană iubită.Restul… depinde de ceilalți.Am învățat că oricât mi-ar păsa mie,Altora s-ar putea să nu le pese.Am învățat că durează ani să câștigi încredereȘi că … Continue reading Am învățat – Octavian Paler
Amintire – Lucian Blaga
Unde ești astăzi nu știu. Vulturii treceau prin Dumnezeu deasupra noastră. Alunec în amintire, e-așa de mult de-atunci. Pe culmile vechi unde soarele iese din pământ privirile tale erau albastre şi-nalte de tot. Zvon legendar se ridică din brazi. Ochi atotînţelegător era iezerul sfânt. În mine se mai vorbește şi astăzi despre tine. Din gene, … Continue reading Amintire – Lucian Blaga
Am să-mi fac o harfă – Constantin Nisipeanu
Am să adun din stele numai razele lor și am să-mi fac din ele o harfă, și-am să mă așez pe o stâncă de pe malul mării, și-am să-mi învăț inima să alunece pe coarde așa cum lunecă luna pe albastrele oglinzi, așa cum lunecă trupul tău printre valuri, așa cum în ochii tăi alunecă … Continue reading Am să-mi fac o harfă – Constantin Nisipeanu
Tristețe – Alfred de Musset
Iubire, vlagă, încântare Și viață, tot s-a irosit; Și chiar mândria-mi, pentru care Drept geniu-am fost pecetluit. Când Adevărul l-am găsit, Credeam că-i un prieten mare; Dar după ce l-am cântărit, Simții o scârbă-ngrozitoare. Și totuși, vai, nimic nu știe Cel ce să-l afle întârzie; Căci pururi el va lumina! De sus, … Continue reading Tristețe – Alfred de Musset
Balada blondelor iubiri – George Țărnea
E frumos, e prea frumos la tine-n suflet, E târziu, e prea târziu la mine-n gând, Împărtăşim, împărtăşim aceeaşi taină, Dar nu se ştie, nu se ştie până când. Prea multe păsări cardinale Între iluzii se rotesc, Contaminând cu ascensoare Misterul nostru pământesc. Îmbătrânim de fericire Într-o mansardă fără flori, Lăsând păpuşi fără … Continue reading Balada blondelor iubiri – George Țărnea
Cu Iisus în celulă – Radu Gyr
Az’ noapte Iisus a intrat la mine-n celulă. O, ce trist, ce înalt era Christ! Luna-a intrat după El în celulă, Și-L făcea mai înalt și mai trist. Mâinile Lui păreau crini pe morminte, Ochii adânci ca niște păduri. Luna-L bătea cu argint pe veșminte, Argintându-I pe mâini vechi spărturi. M-am ridicat de … Continue reading Cu Iisus în celulă – Radu Gyr
Ora fără tine – Gheorghe Tomozei
Ora năruită-n văzduhuri. Ora lăsând o urmă arsă pe cadrane, peste nisipul umbrei mele stinsă, ca luna peste caravane. Ora sfâşiată de stele-n cădere, ora goală de culori, ciutură spartă, turn ameţit de ploi, rostogolire de lespezi, pădure moartă! Când te întorci, ora se cuibăreşte în ceasornicul de lemn, ca-ntr-o casă de ţară, lumina se … Continue reading Ora fără tine – Gheorghe Tomozei
Testament Literar 
You must be logged in to post a comment.