Adrian Suciu


Adrian Suciu (n. 21 decembrie 1970, Năsăud) este un poet și prozator român. Biografie Este licențiat al Facultății de Litere a Universității „Babeș-Bolyai” din Cluj (1995). A urmat un stagiu de perfecționare în presă, în 1993, la Praga și Cracovia; bursier al Guvernului francez, stagiu de perfecționare în tehnici ale interviului și reportajului, în 1996, … Continue reading Adrian Suciu

Advertisement

A nu se dărui femeilor! – Adrian Suciu


O femeie poate construi o casă dintr-o singurăcărămidă. De-aceea nu se dăruiesc femeilor cărămizi:ar da faliment industria de construcţii.O femeie poate întemeia o ţară cu poporfericit pe un fir de nisip. De-aceea nu se dăruiescfemeilor fire de nisip: nu s-ar găsi destui regipentru toate ţările.O femeie îl poate rescrie pe Dumnezeu cu un pix.De-aceea nu … Continue reading A nu se dărui femeilor! – Adrian Suciu

Alfa -Nichita Stănescu


Mai departe, mai aproape de centrulspaţiului,inima mea se consumă.Capul meu, ca o flacără de lumânare,mereu îşi perde ochii fierbinţiarzând mâinile tale nevăzute.El îşi hrăneşte luminadin seninul trunchipe pământ şi pe mare.Minunată pradă şi sprijinal foamei – pământul – Minunat prilej de sete – marea.Flacără înceată, pierzându-şi ochiimereu fierbinţi, –arzându-ţi mâinile.

Colind – Ion Sorescu


E-atâta hărmălaie-n sat,Lătrat de câini, copii ţipând,În noaptea ce s-a-nseilatCum moare lampa, stinsă blând.Se-aud prin margini de cătuneColinde frânte-n cuib de vânt,Ca nişte fulgi în rugăciune,Ce leagă cerul de pamânt.De-a valma, fete şi băieţi,Din poartă-n poartă, colindând,Se pierd, cântând printre nămeţi.Vezi doar căciulile plutind.Târziu de tot, rămas stingher,Abia răzbind printre troiene,Un trup plăpând, muşcat de … Continue reading Colind – Ion Sorescu

Confesiunea unei clipe – Felicia Stamatin


Timpului care mă ține prizonieră-n fortul humiiI-am furat un ceas din marea visterie de comori,Noaptea-n vis mă urmărește sub uimirea pală-a luniiSă-mi plătească cu dobândă ce-am furat de-atâtea ori.Doar eu știu cum se transformă ceasul ăsta,-n veșnicie,Cum secundele cer vamă efemerului din lut, Cum minutele dau formă unui vers în poezieUnde timpul se destramă, unde-am fost … Continue reading Confesiunea unei clipe – Felicia Stamatin

Rut – Rodica Râpeanu


S-aude al vântului șuier,Cum suflă din gură flămând – Ai crede că-ți tânguie-n fluier,Din lujer de soc prea plăpând...Vuiește pe măguri și-adastă(mă-nfrigur de teamă și tac)Nomadul îmi urlă pe creastăDe munte cu alura de dac.Pogoară prin văi și hârtoape,Și-n cor de pricesne divin,Răscoală străfunduri de apeȘi ierburi de verde-marin.Mult iureș. În țarcul din vale,Ciopoare de vite … Continue reading Rut – Rodica Râpeanu

Albaștri munți – Ion Scriba


Albaştri munţi de Absolut...Acolo bănuiesc fermentulÎnvăluit în transcendentulServind Misterului drept scut.Erupţie în lanţ, de sondeŞi clocot de furnal astral,Spontan potop atemporal,Dinspre amonte spre avalŞi din aval către amonte –Căci Spiritul nu ţine cont de Adversităţi de vertical.Transcendentalul --- suveran !A încerca să tragi cu ochiulSă spionezi divinul planÎnseamnă să te joci cu foculPeste oceane de metan:Doar … Continue reading Albaștri munți – Ion Scriba

Sonet CCXIII – Vasile Voiculescu


Vrei să te smulgi din mine? Smulgându-mi ochii poate...Şi nici atunci... De-a pururi stai dincolo de ei, În tot ce este-n mine duh de eternitate, În însăşi nemurirea în care-am să mă-nchei.Ce-mi pasă că iubirea, că luna, are faze, Când creşte şi când scade până la-ntunecime;Oceanul meu de patimi, robit de-a tale raze, Tălăzuind, lunatic, se umflă spre-nălţime:Ce mândră … Continue reading Sonet CCXIII – Vasile Voiculescu

Zaharia Stancu


Zaharia Stancu Zaharia Stancu (n. 5 octombrie 1902, Salcia, județul Teleorman - d. 5 decembrie 1974, București) a fost un scriitor român, poet, romancier, prozator, director de teatru, jurnalist și publicist, academician, laureat al Premiului Herder. Zaharia Stancu și-a început cariera literară ca gazetar și poet liric, a devenit un militant activ de stânga, romancier … Continue reading Zaharia Stancu

Cântec șoptit – Zaharia Stancu


Odată am ucis o vrabieAm tras cu praştia-n ea şi am lovit-oPe urmă o ziŞi-o noapte întreagăAm tot plâns-o şi am tot jelit-oNu m-a bătut mama, nu m-a certatÎn mână ţineam o bucată de pâineDegeaba mi-a spusDegeaba mai plângiCe-ai omorât omorât rămâneMai târziu am crescut flăcăiandruŞi m-am îndrăgostit nebuneşte de-o fatăDar nu ştiu de ceÎntr-o … Continue reading Cântec șoptit – Zaharia Stancu

Maestrului – Ion Sorescu


Tu sigur nu eşti trist, maestre.Doar noi, că am rămas săraci.Şi prin a ochilor ferestre,Mai lăcrimăm, ce poţi să faci?Tot timpu-ai mirosit a om.Şi de pe scândura-n lumină,Erai cu fructe plin. Un pom,Ce n-are gard la rădăcină.Cu reverenţă, te salut.Mai lasă-mă să plâng puţinPe scena ce ţi-a fost destin.Drum bun. Cortina a căzut.

Bătea la poarta cerului o rază – Vasile Voiculescu


Bătea la poarta Cerului o rază,Bătea sfios şi-ncet, ca o străină…Târziu, un înger a deschis să vazăŞi-a stat uimit – de palida lumină.Era o biată rază scăpăratăDintr-un adânc de minte omenească,Ce străbătuse Calea-nfricoşatăDe la pământ la graniţa cerească.Părea atât de tristă şi umilă,Dar totuşi credincioasă şi curată,Că îngerul a tresărit de milăŞi-a prins-o blând de … Continue reading Bătea la poarta cerului o rază – Vasile Voiculescu