Lumini și umbre – Otilia Cazimir



Ai ochii negri, mincinoși şi răi
Fântânile cu ape moarte-ascund,
Pupile negre licărind în fund,
Ce mă atrag spre-adânc ca ochii tăi.
 
Când vreau să plec, mă ții în loc cu un cuvânt,
Așa se zbat copacii în furtună;
Ca pentru fugă crengile-şi adună,
Dar rădăcina-i leagă de pământ.
 
De azi încolo n-am să-l mai iubesc…
Dar când îi văd privirile păgâne
Şi zâmbetul copilăresc,
Mă jur că n-am să-l mai iubesc de mâine.
 
Pe zi ce trece-ţi semăn tot mai mult;
Așa izvorul ce se-aruncă-n baltă,
Se-nvăluie cu mâlul laolaltă
Şi-n loc să-i spele apele verzui, își tulbură izvorul apa lui.
 
Mă iscodești ca pasărea de pradă,
Mă urmărești cu ochii reci şi răi,
Dar uiți că dacă-s urme pe zăpadă,
Noroiul e lăsat de pașii tăi.
 
Mi-e fața împietrită ca o mască
Şi-n ochi lumina-i gata să se stângă
Chiar diamantului ca să sclipească
Îi trebuie o rază s-o răsfrângă.
 
Iubirea ta nu crește şi nu moare,
Ci totdeauna-i rece şi egală,
E ca o floare artificială
Pe-o pajiște cu maci arzând în soare.
 
Când voi pleca, mă vei uita ușor
Şi știu că nici nu s-ar putea altfel:
Abia o clipă valul călător
Păstrează chipul oglindit în el.
 
Am vrut în ciuda zâmbetelor tale,
Din ochii sterpi o lacrimă să storc
Şi am plecat să nu mă mai întorc,
Dar azi, din zori de zi îți umblu-n cale.
 
Ce demon oare mi te-a scos în drum?!
De-ar vrea viața azi să mă dezlege
Şi raiul ei să mi-l ofere-acum
Tot iadul nostru dulce l-aș alege.
 
Azi mi-a venit cu ochii calzi şi buni
Şi nu l-am întrebat de unde vine,
Pe floarea de pe marginea de drum
N-o-ntrebi de-i înflorită pentru tine.
 
Te văd mereu ca-n clipa de pe urmă;
Încremenit în capul scării
Cu zâmbetul uitat în colțul gurii
Şi-n ochi, tăișul crud al nepăsării.
 
Ești rău. Dar când aud c-o spune altul
Mă uit în jos şi strâng din pumni şi tac.
Că numai eu în toată lumea asta
Am dreptul să te cert şi să te-mpac.
 
Eu am să plec cu sufletu-mpăcat
Că nu las nimănuia moștenire
Un suflet greu de ură şi iubire
Bănuitor şi trist şi-nfrigurat.
 
M-am resemnat; atât a fost să fie.
Mă uit cum cade soarele-n apus
Şi-aștept răspunsuri care n-or să vie
La întrebări pe care nu le-am pus.

Advertisement

2 thoughts on “Lumini și umbre – Otilia Cazimir

Leave a Reply to Neagu Costel - Excelsior Cancel reply

Please log in using one of these methods to post your comment:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.