Mircea Cărtărescu



Mircea Cărtărescu (n. 1 iunie 1956, București) este un poet, prozator, critic literar și publicist român.


Biografie

Copilăria și studiile

Mircea Cărtărescu s-a născut pe data de 1 iunie 1956, în București. Despre copilăria sa, el va afirma că ea

„reprezintă principala sa experiență existențială și singura pe care a trăit-o atent”.

Face parte din grupul poeților optzeciști care au frecventat Cenaclul de Luni condus de criticul literar Nicolae Manolescu, dar în timpul studenției a participat și la ședințele cenaclului Junimea, conduse de Ovid S. Crohmălniceanu. Absolvent al Liceului Dimitrie Cantemir din București, el va urma cursurile Facultății de Limbă și Literatură Română. În 1980 prezintă teza de licență despre imaginarul poetic eminescian din poezia postumă, care s-a transformat în volumul „Visul chimeric”, reeditat în anul 2011. În anul 1999 obține doctoratul în literatură română cu o teză despre Postmodernismul românesc, coordonată de profesorul Paul Cornea, publicată în același an la editura Humanitas, de asemenea reeditată.

Debutul literar

Mircea Cărtărescu a debutat cu poezii la Cenaclul de Luni și în România Literară în anul 1978, coordonat de profesorul Nicolae Manolescu, și în volum în antologia Aer cu diamante, dar a citit și proză la Cenaclul de proză „Junimea condus de Ovid S. Crohmălniceanu. De altfel a publicat o proză în antologia Desant’83. A debutat în volumul individual Faruri, vitrine, fotografii la editura Cartea Românească în anul 1980. A continuat să scrie versuri, a publicat mai multe volume, între care se remarcă Poeme de amor sau Totul.

Activitatea literară

Un proiect unic în felul său este Levantul, o epopee eroicomică dar și un periplu prin istoria literaturii române. Procedeul a fost utilizat și de scriitorul irlandez James Joyce în capitolul intitulat Boii soarelui din romanul Ulise. Scriitorul reciclează toate stilurile poetice, de la Dosoftei la Nichita Stănescu. Însă nu toți scriitorii și criticii contemporani apreciază felul în care a fost scris Levantul. El a fost apreciat printre alții de N. Manolescu sau Ovid. S. Crohmălniceanu. Criticul Virgil Diaconu, în revista Actualitatea literară, consideră că:

„Volumul Levantul se naște prin imitarea poeziei poeților predecesori, români sau străini, pe care Mircea Cărtărescu i-a citit cu intenția expresă de a extrage din ei propria poezie”.

Mircea Cărtărescu este considerat un teoretician important al postmodernismului românesc și un autor contemporan de succes, apreciat atât în țară cât și în străinătate. Într-un interviu realizat de Marius Chivu, scriitorul Gheorghe Crăciun consideră că:

„la Mircea Cărtărescu noutatea de viziune e evidentă. Corpul e reprezentat de el ca o mașină vie, mecanică, producătoare de halucinații, fantasme și care se instituie de multe ori ca o prezență tutelară a oricărui tip de viziune despre obiecte, lucruri, acte imaginare…”

Este un prozator și romancier care practică speciile literaturii fantastice (fantasy) în volumul Visul (reluat într-o formă ușor diferită sub titlul Nostalgia). Ultimul său mare proiect editorial, trilogia romanescă Orbitor, are forma unui fluture, și conține trei volume, Aripa stângă, Corpul și Aripa dreaptă, ultimul fiind editat în luna iulie 2007. Cartea a fost scrisă sub influența lecturii romanelor lui Thomas Pynchon, influență recunoscută deschis de autor în interviurile sale. Operele sale au fost traduse în limbile engleză, italiană, franceză, spaniolă, poloneză, suedeză, bulgară, maghiară etc. Ultimul său roman publicat Solenoid a fost de asemenea tradus în mai multe limbi și s-a bucurat de un real succes de public. A publicat până în acest moment patru volume din jurnalul său intim, care se adresează mai mult cititorilor din România, acest jurnal fiind început de autor din adolescență.

Între anii 1980 și 1989 a fost profesor de limba română la o școală generală, apoi funcționar la Uniunea Scriitorilor, iar apoi redactor la revista Caiete Critice. Din anul 1991 este lector la catedra de Istoria literaturii române a Facultății de Litere a Universității din București. Din anul 2004 este conferențiar la aceeași catedră.

Prezent

Actualmente, Mircea Cărtărescu este profesor universitar la Departamentul de Studii Literare a Facultății de Litere a Universității din București. Mircea Cărtărescu este căsătorit cu poeta Ioana Nicolaie. Unele din cărțile sale de povestiri publicate, De ce iubim femeile și Frumoasele străine i-au adus un succes de box-office, figurând pe lista de cărți bestseller ale editurii care îi publică toate cărțile și cu care a semnat un contract de exclusivitate.



Opera

Poezii

  • Faruri, vitrine, fotografii…Cartea RomâneascăBucurești, 1980 – Premiul Uniunii Scriitorilor pe 1980
  • Poeme de amor, Cartea Românească, București, 1983
  • Totul, Cartea Românească, București, 1985
  • Levantul – poem epic, Cartea Românească, București, 1990 – Premiul Uniunii Scriitorilor pe 1990
  • Dragostea. Poeme (1984-1987)Editura HumanitasBucurești, 1994
  • 50 de sonete de Mircea Cărtărescu cu cincizeci de desene de Tudor Jebeleanu, Editura Brumar, Timișoara, 2003
  • Nimic. Poeme (1988-1992), Editura Humanitas, București, 2010

Proză

Unele dintre cele mai importante lucrări de proză ale lui Mircea Cărtărescu includ Visul, (Cartea Românească, București, 1989 – Premiul Academiei române pe 1989), Nostalgia (ediție integrală a cărții Visul, Editura Humanitas, București, 1993) și trilogia Orbitor:

  • Orbitor. Aripa stângă, Editura Humanitas, București, 1996
  • Orbitor. Corpul, Editura Humanitas, București, 2002
  • Orbitor. Aripa dreaptă, Editura Humanitas, București, 2007

Alte lucrări:

  • Travesti, Editura Humanitas, București, 1994, Premiul Uniunii Scriitorilor și Premiul ASPRO pe 1994; a devenit roman grafic în limba franceză; Travesti (benzi desenate) – 2011
  • Enciclopedia zmeilor, Editura Humanitas, București, 2005
  • Gemenii, Editura Humanitas, București, 2006 (nuvelă din Nostalgia)
  • REM, Editura Humanitas, București, 2006 (nuvelă din Nostalgia)
  • Mendebilul, Editura Humanitas, București, 2006 (nuvelă din Nostalgia)
  • Frumoasele străine, Editura Humanitas, București, 2010
  • Fata de la marginea vieții – povestiri alese, Editura Humanitas, București, 2014
  • Solenoid, Editura Humanitas, București, 2015
  • Melancolia, Editura Humanitas, București, 2019

Eseu și publicistică

  • Visul chimeric, Editura Litera, București, 1992; Editura Humanitas, București, 2011;
  • Postmodernismul românesc, Editura Humanitas, București, 1999
  • Pururi tânăr, înfășurat în pixeli, Editura Humanitas, București, 2002
  • De ce iubim femeile, Editura Humanitas, București, 2004
  • Baroane!, Editura Humanitas, București, 2005
  • Ochiul căprui al dragostei noastre, Editura Humanitas, București, 2012
  • Peisaj după isterie, Editura Humanitas, București, 2017

Jurnal

  • Jurnal I, 1990-1996, Editura Humanitas, București, 2001
  • Jurnal II, 1997-2003, Editura Humanitas, București, 2005
  • Zen. Jurnal 2004-2010, Editura Humanitas, București, 2011
  • Un om care scrie. Jurnal 2011-2017, Editura Humanitas, București, 2018

Traduceri

  • Parfumul aspru al ficțiunii, Editura Humanitas Multimedia, București, 2003
  • Levantul, Casa Radio, 2004
  • De ce iubim femeile, Editura Humanitas Multimedia, București, 2005
  • Vreau să-mi spui, frumoasă Zaraza, Editura Humanitas Multimedia, București, 2009
  • Travesti, Editura Humanitas Multimedia, București, 2009
  • Ruletistul, Editura Humanitas Multimedia, București, 2011

Audiobooks

  • Mircea MihăieșViața, patimile și cântecele lui Leonard Cohen, cu 32 de poeme traduse de Mircea Cărtărescu, Editura Polirom, 2005.

Colaborări, volume colective

Antologii

  • Dublu CD. Antologie de poezie, Editura Humanitas, București, 1998
  • Plurivers, Editura Humanitas, București, 2003 (antologie în două volume cu postfață de Paul Cernat)
  • Poeme în garanție, Editura Casa Radio, București, 2005 (antologie cu ilustrații de Tudor Jebeleanu)
  • Dublu album, Editura Humanitas, București, 2009
  • Poezia, Editura Humanitas, București, 2015
  • Mica trilogie (De ce iubim femeileFrumoasele străine și Enciclopedia zmeilor), Editura Humanitas, București, 2011

Opere traduse

În anul 2003 au fost traduse în italiană de către Bruno Mazzoni două cărți importante ale lui Mircea Cărtărescu, sub titlurile Nostalgia și Quando hai bisogno d’amore. Acestea s-au dovedit a fi un adevărat succes.

Trilogia Orbitor este probabil cea mai tradusă lucrare a lui Mircea Cărtărescu. Primele două volume au fost traduse în olandeză (cu titlul De Trofee) pe rând în 2010 și 2012 de către Jan Willem Bos. A treia carte este încă în lucru. Traducerea acestei cărți a fost un mare eveniment, ziarul de referință olandez NRC Handelsblad publicând chiar și o recenzie amplă pentru aceasta. Tot în limba neerlandeză a fost tradusă și cartea Travesti de către Jan Willem Bos, la Editura Meulenhoff din Amsterdam, în 1994. De asemenea, Orbitor a fost tradus în două versiuni: Orbitor, Editura Denoël, Paris, 1999 și Orbitor, Editura Gallimard, 2002 (traducere în limba franceză de Alain Paruit).


Premii și distincții

Mircea Cărtărescu a primit următorarele premii:

  • 1980: Premiul Uniunii Scriitorilor din România
  • 1989: Premiul Academiei Române
  • 1990: Premiul Uniunii Scriitorilor din România, Premiul revistei Flacăra, Premiul revistei Ateneu, Premiul revistei Tomis, Premiul revistei Cuvântul
  • 1992: Le Rêve nominalizare pentru: Prix Mèdicis, Premiul Uniunii Latine, Le meilleur livre étranger
  • 1994: Premiul Uniunii Scriitorilor din România, Premiul ASPRO, Premiul Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova
  • 1996: Premiul ASPRO, Premiul revistei Flacăra, Premiul revistei Ateneu, Premiul revistei Tomis, Premiul revistei Cuvântul
  • 1997: Premiul revistei Flacăra, Premiul revistei Ateneu, Premiul revistei Tomis, Premiul revistei Cuvântul
  • 1999: traducerea în limba franceză a romanului Orbitor nominalizat pentru Premiul Uniunii Latine
  • 2000: Premiul Uniunii Scriitorilor din România
  • 2002: Premiul ASPRO, Premiul AER
  • 2005: Premiul literar „Giuseppe Acerbi”, Castel Goffredo, Italia
  • 2006: Meritul cultural în grad de mare ofițer, acordat de către Președintele României
  • 2011: Premiul Internațional pentru Literatură de la Vilenica
  • 2012: Premiul Internațional pentru Literatură „Haus der Kulturen der Welt 2012”, Berlin
  • 2013: Premiul Spycher – Literaturpreis Leuk în Elveția
  • 2013: Marele Premiu al Festivalului Internațional de Poezie de la Novi Sad
  • 2015: Premiul de stat al Austriei pentru literatură europeană
  • 2016: Premiul pentru proză Observator cultural ex-aequo pentru romanele Solenoid și Trilogia Corso de Daniel Vighi
  • 2018: Premiul „Thomas Mann” pentru literatură
  • 2018: Premio Formentor de las Letras

Sursa Wikipedia.

Advertisement

Leave a Reply

Please log in using one of these methods to post your comment:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.