Victor Hugo (n. 26 februarie 1802, Besançon, Besançon, Franța – d. 22 mai 1885, Paris, Franța) a fost un poet, dramaturg și romancier francez.
Scriitor romantic, a fost pair al Franței din 1845, senator al Parisului și membru al Academiei Franceze din 1841. Printre operele sale cele mai cunoscute se numără Mizerabilii și Notre-Dame de Paris.
Date biografice
Victor-Marie Hugo a fost al treilea și ultimul fiu al lui Joseph Léopold Sigisbert Hugo (1773–1828) și Sophie Trébuchet (1772-1821). S-a născut în anul 1802 la Besançon în regiunea Franche-Comté. Deși a locuit în Franța cea mai mare parte a vieții lui, din 1851 până în 1870 a fost exilat și a locuit în Belgia, în Jersey și Guernsey.
Copilăria lui Victor Hugo a fost marcată de o serie de evenimente deosebite: căderea și revenirea Primei Republici și apariția primului imperiu sub Napoleon I. Acesta s-a proclamat împărat la doar 2 ani după ce Victor Hugo s-a născut iar până ca el să împlinească 18 ani, Dinastia Bourbon a fost restaurată.
Tatăl lui Victor Hugo era republican, ateu și ofițer în armata lui Napoleon, pe care îl stima enorm, iar mama sa era catolică și regalistă.
În ciuda dorințelor mamei sale, Victor Hugo s-a îndrăgostit și logodit în secret cu iubita lui din copilărie, Adèle Foucher (1803-1868), dar abia după moartea mamei sale Hugo s-a căsătorit cu Adèle, în 1822. Cuplul a avut cinci copii: Lèopold (născut în 1823), care a murit la o vârstă foarte fragedă, Lèopoldine (1824), Charles (1826), François-Victor (1828) și Adèle (1830).
Viața politică
Victor Hugo era simpatizant al Republicii. A fost „pair” al Franței, iar în anul 1841 a fost ales în Academia Franceză.
Zece ani mai târziu, Hugo a fost exilat pentru curajul de a-l numi pe Napoleon al III-lea „trădător”. A fost exilat din 1851 până în 1870, când s-a întors în Franța.
În decursul exilului, Hugo a publicat o parte din pamfletele sale cele mai cunoscute la adresa lui Napoleon al III-lea: „Napoleon cel mic” și „Istoria unei crime”. Deși au fost interzise în Franța, pamfletele sale au avut o puternică influență în țările învecinate. Hugo a scris în exil și Mizerabilii, probabil cel mai cunoscut roman al său.
Opera
Primele opere ale lui Victor Hugo au fost profund influențate de François–René de Chateaubriand. Victor Hugo a publicat primul său roman, Han din Islanda, în 1823, la numai 21 de ani.
Poeme, ode și balade
- 1822: Ode și poezii diverse („Odes et poésies diverses”)
- 1829: Orientalele („Les Orientales”)
- 1831: Frunze de toamnă („Les Feuilles d’automne”)
- 1835: Cântecele crepusculului („Les Chants du crépuscule”)
- 1837: Vocile lăuntrice („Les Voix intérieures”)
- 1840: Razele și umbrele („Les Rayons et les Ombres”)
- 1853: Pedepsele („Les châtiments”) – capodoperă a poeziei satirice franceze
- 1856 – 1857: Contemplațiile („Les Contemplations”)
- 1859 – 1883: Legenda secolelor, două volume – capodoperă a poeziei franceze
Drame și tragedii
- 1827: Cromwell – cu celebra-i Prefață
- 1830: Hernani („Hernani ou l’honneur castillan”)
- 1831: Marion Delorme
- 1832: Regele petrece („Le roi s’amuse”)
- 1835: Angelo
- 1837: Ruy Blas – capodopera sa dramatică
- 1843: Burgravii („Les Burgraves”)
Romane
- 1818: Bug-Jargal
- 1823: Han din Islanda („Han d’Islande”)
- 1829: Ultima zi a unui condamnat la moarte („Le Dernier Jour d’un condamné”), un adevărat rechizitoriu pentru abolirea pedepsei capitale
- 1831: Notre-Dame de Paris
- 1834: Claude Gueux
- 1862: Mizerabilii („Les Misérables”)
- 1866: Oamenii mării („Les Travailleurs de la mer”), dedicat locuitorilor insulei Guernsey
- 1869: Omul care râde („L’homme qui rit”), roman filosofic ce condamnă aristocrația și monarhia
- 1874: Anul ’93 („Quatrevingt-treize”)
Pamflete
- 1852: Napoleon cel mic („Napoléon le Petit”)
- 1877: Istoria unei crime („Histoire d’une crime”)
- 1859: Legenda secolelor („La Légende des siècles”), ciclu de poeme prin care este înfățișată istoria omenirii
Studii
- 1864: William Shakespeare
Aprecieri
„Umană prin detaliu și semnificație, inumană prin proporții”,
cum preciza Albert Thibaudet, opera lui Hugo copleșește prin titanismul fabulos al imaginației și prin îndrăzneala novatoare a limbajului poetic, fiind considerată „cel mai mare fenomen” al literaturii franceze.
Moartea
Victor Hugo a murit la 22 mai 1885, iar la funeraliile sale au luat parte mai mult de două milioane de oameni care l-au admirat și au vrut să-l însoțească pe ultimul drum. Este înmormântat în Panteonul din Paris.
Sursa Wikipedia.
Testament Literar 