O-nchipuire-i lumea din năluciri de fum.
Un loc vrea fiecare pe scenă să ocupe.
Tu află adevărul din adâncimi de cupe:
Că totul pendulează între miraj şi scrum.

Khayyām, în astă lume până şi adevărul
Hiperbolă doar este. Te chinuie mereu
Această înjosire? Dă-ţi sorții trupul tău
Şi sufletu-ntâmplării. Ce-a scris – nu șterge Zeul.

O mână-ascunsă scrie şi trece mai departe.
Nici rugi, nici argumente, nici spaima ta de moarte
Nu vor îndupleca-o să șteargă vreun cuvânt.
Nici lacrimile tale nu pot să șteargă-un rând.

O, suflete,-mpreună suntem ca un compas
C-un braț în lut, iar altul pribeag în infinit.
Un cerc imens înscriem în acest scurt popas.
Dar într-un punct, alături, cădea-vom la sfârșit.

Ce este-această goană de umbre colorate?
Fantastica lor fugă absurdă-i şi sublimă.
Ea naște dintr-o mare ce astfel se exprimă
Şi în aceeași mare se-ntorc pe urmă toate.

Tot ce există fost-a marcat din prima zi.
Absenți pe chipul lumii sunt binele şi răul.
Dintru-nceputuri Cerul a-nscris tot ce va fi.
Să scrie totul altfel, în veci nu-ndupleci zeul.

Când ești sortită zilnic prin zodie cerească
Mâhnirea şi durerea mereu să te lovească,
O, inimă, poți spune, în piept de ce-ai venit?
Şi pentru ce pleca-vei rănită la sfârșit?

De-adolescență anii încep să mă dezvețe,
Se scurse primăvara cu farmecu-i curat.
Iar pasărea-ncântării numită tinerețe
Nu știu nici când venit-a şi nici când a plecat.