Fata din străini – Friedrich von Schiller



Într-un cătun, pe la Florii,
Venea în orice primăvară,
Cu cele dintâi ciocârlii,
O mândră, tainică fecioară.

Ea nu era născută-n plai,
Nu se știa de unde este,
Şi urmele i le pierdeai
La despărțire, făr’ de veste.

În sfânta ei apropiere
Era atâta-nsufleţire,
Dar o noblețe, o putere
O-ndepărta de iscodire.

Venea cu fructe şi cu flori,
Le aducea din depărtare,
Din câmpii cei mai roditori,
De rouă plini şi plini de soare,

Cu drag le împărțea apoi,
Unuia fructe — altuia flori:
Bătrâni în cârji şi juni vioi
Mergeau spre casă zâmbitori.

Şi toți erau bineveniți,
Dar când să plece din cătun,
Ea dete darul cel mai bun
Unei perechi de-ndrăgostiţi.

Advertisements

Leave a Reply

Please log in using one of these methods to post your comment:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.