Cu Iisus în celulă – Radu Gyr



Az’ noapte Iisus a intrat la mine-n celulă.
O, ce trist, ce înalt era Christ!
Luna-a intrat după El în celulă,
Și-L făcea mai înalt și mai trist.
 
Mâinile Lui păreau crini pe morminte,
Ochii adânci ca niște păduri.
Luna-L bătea cu argint pe veșminte,
Argintându-I pe mâini vechi spărturi.
 
M-am ridicat de sub pătura sură:
– Doamne, de unde vii? Din ce veac?
Iisus a dus lin un deget pe gură
Și mi-a făcut semn ca să tac…
 
A stat lângă mine pe rogojină…
– Pune-mi pe răni mâna ta.
Pe glezne-avea umbre de răni și rugină,
Parcă purtase lanțuri, cândva…
 
Oftând, Și-a întins truditele oase
Pe rogojina mea cu libărci.
Prin somn lumina, dar zăbrelele groase
Lungeau pe zăpada Lui vărgi.
 
Părea celula munte, părea Căpățână,
Și mișunau păduchi și guzgani.
Simțeam cum îmi cade tâmpla pe mână,
Și am dormit o mie de ani…
 
Când m-am trezit din grozava genună,
Miroseau paiele a trandafiri.
Eram în celulă și era lună,
Numai Iisus nu era nicăieri…
 
– Unde ești, Doamne? Am urlat la zăbrele.
Din lună venea fum de cățui.
M-am pipăit, și pe mâinile mele,
Am găsit urmele cuielor Lui…

Advertisement

Leave a Reply

Please log in using one of these methods to post your comment:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.