Doctorița mea de dinți,
Sânii verzi, ochii fierbinți,
Ce-ai cătat la Fălticeni,
Printre crâșme și dugheni?
 
Că nu te-aș fi cunoscut
Și nimic ți-aș fi cerut,
Decât spuma zilelor
Și umbra pupilelor.
 
Decât turnul Goliei
Pe aripa moliei.
Geamul tău împins de vânt
Mi-ar fi fost praful cel sfânt,
Clăile de fân, beteală,
Cu miros de catedrală.
 
Suntem două lumânări,
Două fragede mirări
În nisipul mișcător
Al pustiului decor.
 
Plouă în pulberărie,
Timpul meu se-acrește-n vie
Și uite, că nu mai știm
În ce literă trăim.
 
Numele de ți-ar striga
Să nu fii altundeva,
Pasăre dacă rostesc,
Umărul să nu-ți rănesc.