Sunt ostenită când te simt aproape,
De grija ta m-aș lepăda un ceas,
Un greier mare nopților dă glas,
Mărunte flori visează să-l îngroape.

Neliniștită viața mea încape
În umbra fără ghimpi de la popas.
Ce vom avea din ce ne-a mai rămas?
Nici un cuvânt nespus să nu ne scape.

În voia lor vei crede că te las
Şi vor fi nori ca-n preajma unor ape
În locul unde ne vom fi retras.

Sufletul tău se sparge ca un vas
La care vin prea multe să se adape
Sălbăticiuni şi vite de pripas.