Poeţilor li se va ierta, întotdeauna, tot.
Nopţile îmbâcsite de fum,
pierdute în cartiere de la marginea oraşului,
scrisorile de dragoste compuse pe genunchi
pentru femeile altora,
melancoliile sinucigaşe,
pânzele de paiajen de la tocul uşii,
teoriile existenţiale scrise pe şerveţele
mototolite
şi florile rupte, în treacăt, din grădina publică.
Toate aceste lucruri li se vor ierta poeţilor
pentru că ei trăiesc şi mor, de fiecare dată, singuri.