Am venit pe planetă născut dintr-o moarte 
A unui despotic rege bătrân, 
Cu mâini desperecheate de-atâtea despărțiri 
Cu o coroană ruptă şi-nfiptă între tâmple 
Cu picuri grei de sânge scurgându-se pe-obraz.

Nu vreau s-adulmec noaptea trăirilor tăcute 
Nici vreau să aduc abisul gândirilor ce-au fost 
Pe culmea noastră sfântă de-atâta inocență, 
Vreau doar să stau la umbra cuvintelor nescrise.

Am suferit tăcerea luminii-n miez de noapte 
Am călărit pe caii ce mi i-ați dat odată 
Pe caii care însă nu i-ați hrănit de-atunci 
Iar eu n-aveam nici apă și nici n-aveam ovăz.
.

(Din volumul „Răstignirea ultimului cuvânt”, 1994, București)