Cum treci acum şi apa e-n ruine,
Și-ţi este bine şi îmi este bine,
Aş vrea să-ţi spun, iubito, că în tine
E vie vrerea ambelor destine.

Te voi iubi cu milă şi mirare
Cu întrebare şi cu disperare, 
Cu gelozie şi cu larmă mare,
C-un fel de făr-delege care doare.

Şi jur pe tine şi pe apa toată
Care ne ţine barca înclinată
Că vei rămâne – dincolo de număr
Și dincolo de forme, măşti şi vorbe –
A mea, de-a pururi, ca un braţ în umăr.