„Ți-o plăcut pochii mamă,
Dar nu te-o luat ăla de mă proiectă pă mine”!
Bătrâna oftă și își cătă de lucru…
„Am zis că mă duc odată,
Mă pun în fața altarului și când o ieși el de după perdea îi zic:
Băi aista, știi cine-s io?”
Și când s-o uita mirat la mine, în semn că adică nu știe,
O să-i arunc vorbele astea în față: io sunt fi-tu!
Și o să mă-ntorc spre babele-alea proaste 
De se uită-n gura lui și o să lămuresc problema:
„Aista nu-i popă. I drac. Să spuie dacă are coraj
Ce i-am spus io adineaurea…”
„Văleu, taci, taci, că focul șel veșnic te-a arde,
N-ai voie să vorbești di rău pi popă,
Trebuie să faci ci zice el, nu ci face el”
„Să tac, ha? Că nu destul râde lumea di mini,
Cică: al cui îs? Și io ce sî li spun?
Păi io asta li spun, că mamii i-o plăcut pochii”!
„Vai di mini și di mini! O să merg la părintele,
Să-i cer niște canoane, ca să nu mă mai cert cu tine,
Că nu-i chip altfel”!
„Du-ti, du-ti, ha, ha, ha,
Că m-am dus și io odată,
Din cauză c-or venit unii la mine, să-mi ceară să li cânt la nuntă.
Și se plângeau săracii că nu vrea popa să-i cunune 
Din cauză că-i post.”
„Păi da”…
„Care? Ce post? Io le-am zis:
Lasă că rezolv io cu popa, voi pregătiți nunta”.
„Iaca Doamne, cum are să facă una ca asta în post?”
„Stai să vezi…
M-am dus la popă cu acordeonul în spinare”…
„Of, că multă supărare mi-ai făcut cu lăutăria ta
Și cu șleahta de țigani între cari te-ai băgat”!
„Mda…Și cum ziceam: Am intrat io pi poartă
Și-l văd pi părintili în curte, sub bolta de viță, la masă.
Ia așa trăgea un copan prin gură
Și prioteasa era acolo și-l servea”.
„Vai di mini, taci omule, că nu vreau s-aud minciunili tale”!
„Nu minț mamă!
Zic: Săru’mâna părinte!
Zice: Ooo, bine-ai venit măi băiete, hai, hai încoace,
Ia omenește-l și pe ista preoteasă!
Ce te-a adus la mine?
Eu: Ce să fie părinte, au venit la mine alde Cutare,
Ca să mă tocmească la nuntă, să le cânt.
Dar zice că nu vrei să-i cununi în post”!
„Și vrei tu să meargă nunta asta”?
„Păi de, am zis eu și am făcut așa din dește ca și cum
Aș număra banii, știi”?
„Ăăă, hă, hă, a făcut popa, bând cu sete din cana cu rachiu,
Îi cunun, dă-i în grijania mă-sii
Las’ că-i cunun, călindarul noi popii l-am făcut, hă, hă”!
„Părinte, da să nu te pârască Călugăru’ di la ceilaltă biserică”!
„Bă! se inervă popa, eu l-am întâlnit pi cela în uliță, de curând
Și i-am zis: Dacă nu-ți iei tălpășița din parohia mea,
Îți spintec burta, bagă de seamă, că de mâna mea mori!
Și aud că pleacă, am băgat sperieții în el.
Dar, ia lasă-l în acolo, mai bine fă-mi o cântare 
Că nu degeaba ai cărat acordeonul cela după tine,
Fă-mi o romanță, de-aia…știi tu”…
Și puse mâna în dreptul inimii, deasupra burții lui imense.
„Și i-am cântat mamă, o romanță, două, trei
Și popa bea și iar bea, până s-a îmbătat pleasnă,
A adormit cu nasul în blide
Și cu mâinile atârnându-i blană, pe lângă corp”.
„Ți-ai îngrămădit păcate peste păcate,
Cum oare să mă mai rog pentru tine să fii iertat”?
„Roagă-te pentru pochi! N-auzi cum trăgea popa prin gură carnea
Iar dumneata mănânci ierburi, ca vitele.
Nici ulei nu pui în mâncare când e post, zici că uleiul înbuibă”…
„Este cin’ să-i judece”!
„Ai fost la nuntă, să-l vezi cum juca”?
„Nu, că mi-a fost frică să nu mă smintesc”!
„Hă, hă, juca popa cu cin’ se nimerea
Și iote-așa îi jucau poalele, povestea lăutarul 
Fluturând în dreptul picioarelor o cârpă luată de pe o sârmă,
Țopăind prin bătătură
Și iote-așa le săltau ălora țâțele în sus și-n jos, ha, haaa!
Și io cântam tot mai cu foc, mai mai să rup burdufu’
De se holbau țiganii la mine și-mi făceau semne disperate,
Că nu ne tocmisem pentru atâta muzică…
Dar io o știam pe-a mea: Că trebuie să-mi râz de pochi.
Cum îi prinz, cum îi belesc
Și nu mă las până nu-i fac di râs.
Și ei cred că eu cânt de dragul lor și vin și mă pupă 
Și scuipă pe câte un ban mare și mi-l lipește pă frunte…
Înțelegi mamă? Că nu mă las până nu-i fac de râs,
Ba încă mai trimit și câte o muiere să-i pipăie, 
Să văd cum li sticlesc ochii, ca la draci ”!
……
„Ai amuțit mamă! Nu ti mira di mini, că-s os dintr-un astfel di drac.
Io ce vină am mamă, dacă ți-o plăcut pochii”?