Motto:

Lucidităţile beţiei,
Ce le-ntâlnim ades cu toţii,
Întrec adesea cu o mie 
Beţiile lucidităţii.

Nu eşti poet de dragul artei
Ci dintr-un violent amar
Ca toţi dezmoşteniţii soartei
Ce râd şi plâng peste-un pahar.

A trebuit să-mi beau oţetul
Ce mi s-a-ntins pe crucea mea..
Din jale s-a-ntrupat poetul,
Din conştiinţă, opera.

O conştiinţă mare, doare
Dar sufletul mi-l străduiesc
Din răsputeri, spre-o înălţare
Spre cerul cel mai omenesc

În lumea noastră-n care laşii
Şi-asumă calităţi de lei
În lumea-n care uriaşii
Se descompun printre pigmei,

Când te scufunzi încetişor
În mlaştina provincială
Sub nepăsarea generală
A mediului neprimitor

Şi-ţi merge cu atât mai rău
Cât eşti prin Spirit mai aparte
Şi-ţi merge mintea mai departe
De veacul şi mileniul tău.

Orice pretenţie-i deşartă:
Talentul e un dar fatal
Raportul fericire-artă
E invers proporţional.

Cum toate stau între durerea
Şi bucuria de-a crea
În asta a găsit puterea
Spiritul meu de-a rezista.

Hmmmmm!
Degeaba am însămânţat
Dintr-un talant să secer zece
Să văd cum Spiritul meu rece
Pe zi ce trece-i mai bogat?

Ce simplu la primate traiul!
Dar pentru ce să mă mai irit?
Prostia îmbuibată — raiul !

Sus toţi acei ce nu vor Spirit!
Supremul Spirit e mălaiul!

Abstractizând ziua de mâine
Vânzând pe pâine Spiritul
Plebeul, Azi vrea circ şi pâine —
De mâine — întunericul!

Ei porcăria dracului!
De-atât, mai mult ce poţi să zici!
S-or cultiva doar porcarici
Aici la ferma veacului?

Planeta-ntreagă e un birt.
Noi închinăm să trecem hopul.
Iar draci cu îngeri stau la flirt.

Înconjurat de crengi de mirt
Un sfânt se crede HappyScopul
Păzit ca o relicvă-n spirt…

Plebeii vor “pâine şi circ”
Şi … vină după noi, Potopul.
………………………….

Chiar dacă n-ai convingere
Îmbrăţişezi Idealismul,
Să uiţi cinismul şi sadismul
Acestei lumi aşa cum e.

Când ţi-a urcat până la gât
Mâlul de măşti cu şapte feţe
Se naşte ura de urât
Şi dragostea de frumuseţe.

Nobleţea-i Bunul Ideal
Alb Astrul lui să dea semnalul
Ce să ne-nalţe peste valul
Noroiului Universal.

Căci Bunul Ideal, e-un deal
Pe care-i construit Castelul
În care e păzit Inelul
Misterului Transcendental.

Aici e maximinima
Distrugerea şi Învierea,
Supremul strigăt şi tăcerea
Şi… ce mai are inima.
…………………..

Citesc „Satâre” de H.O. Raţiu
Pe Tacit îl aprob tacit,
Să mă fi oare-mbolnăvit?
Că de un timp mă doare-n … spaţiu.

Îmi ştiu păcatele şi vina
Din când în când chiar pot muri
În schimb, nu pot îmbătrâni
Căci merg odată cu lumina.

Nu-s ţoapă îmbrăcată-n frac
Şi cu averi de pe hoţie,
Prin Spirit parte vreau să fac
Din Marea ArTistocraţie.
………………………

Am spart Cuvântul în cuvinte
Pe care le zvârlim în vânt:
CEVA ne va aduce-aminte
Să ne întoarcem la Cuvânt.

Când ne vom cheltui toţi anii
Numai atunci ne vom trezi.
CUVÂNTUL de-ar suna ca banii
Numai atunci l-am auzi.

În piatra inimilor lor
Cuvântul n-a avut ecou:
Da, mâine voi urca din nou
Pe Muntele Măslinilor.
…………………..

Mi-e intelectul, pare-mi-se
Spionul deghizat femeie
Căreia-i plac instantanee
Numai din zone interzise.

Nu merită să îţi asumi
Acest război de hărţuială
De ordine transcendentală

Dar cu Misteru-acestei lumi
De-abia aştept o răfuială.
……………………..

Prin conjunctură sunt ateu
Şi-am studiat astronomia
Ca să cunosc biografia
Părinţilor lui Dumnezeu.

Poate că-s unul din damnaţii
Care bigoţii-l cred ateu,
Da-s prea onest cu Dumnezeu
Ca să-mi refuze informaţii.

N-am afirmat şi n-am negat
Dar pun orice la îndoială;
Spre-un Adevăr adevărat
Echidistanţa-i ideală.
………………………….

— Oare ce-o fi cu-acest Eon
De stăruie pe-această temă?

— Probabil are o problemă
Pe undeva pe la bacon !

— Da!!! Grav bolnav de poezie
Şi sunt nervos ca un acid,
Bolnav de socratofrenie
Şi totuşi nu mă sinucid,

Dar mă sacrific voluntar
S-accept în centru un imobil
Sau un pârlit premiu Cernobîl
Ca mărunţiş de buzunar,

Dar fiindcă n-am nici o ţigare
Mă mulţumesc măcar s-adun
Tutunul scurs prin buzunare
Şi operele-ntr-un volum.

Mi-e existenţa un canon
Şi mă cam rătăcesc adesea
Ca un muflon prin Pantheon

Căci, Doamne, Ţi-am pierdut adresa
Şi numărul de telefon.
…………………..