Ce ger e între noi, și ce-ntuneric!
Ni s-a mutat în suflet Polul Nord; 
Urșii polari ne urmăresc himeric 
Cum tremurăm pe margini de fiord.

Tăcerea nalță ziduri fără porți 
Insurmontabile, reci bastimente, 
Ca-n înghețate și polare nopți 
În care-am construit resentimente.

Plutim pe două sloiuri în derivă, 
Duși de-un curent oceanic, glacial, 
Tu-n Est, eu-n Vest, într-o definitivă 
Iubire frântă-n noi fără final.

Pierdută e, oricum, predestinată, 
Căci chiar ajunsă-n ape tropicale, 
Ea, obosind, sfârși-va nesalvată, 
De un vapor ce nu îi iese-n cale.